In iulie 2026 m-a sunat o firma care dezvolta un parc eolian, iar apoi mi-au trimis pe email si un draft de contract, pentru un cablu care ar fi trecut ingropat prin terenul meu.
Terenul este unul mic, in extravilanul comunei Tulucesti, judetul Galati.
Contractul se numea conventie de superficie si uz, si era pe 49 de ani.
Am cautat atunci pe internet cum decurge o astfel de discutie si nu am gasit mai nimic in romana, asa ca am scris aici tot ce am aflat.
Ce cereau?
Un cablu electric subteran, plus fibra optica, ingropat pe un coridor care traversa parcela.
Instalatia leaga turbinele de reteaua electrica, deci nu se ridica nimic vizibil pe terenul meu.
Terenul ramane al meu si ramane arabil deasupra cablului.
Ce se schimba este ca pe parcela se inscrie in cartea funciara o sarcina valabila 49 de ani, iar aceea se vede oricui ar cumpara terenul mai tarziu.
Draftul primit avea insa rubricile goale.
Numarul cadastral era o liniuta, numarul de carte funciara la fel, iar Anexa 1 (schita cu traseul cablului) lipsea complet.
Nici datele firmei care urma sa semneze nu erau completate.
Practic nu se vedea nicaieri care dintre terenurile mele era vizat.
Si nici pe unde trecea cablul.
Se vedea in schimb ca documentul era un model refolosit in graba.
Un articol era scris la persoana I intr-un contract redactat la persoana a III-a, iar la rubrica de notificari a proprietarului era trecut chiar emailul lor.
Am scris separat, aici, ce clauze contine o astfel de conventie si care dintre ele mi s-au parut grele.
Ce am intrebat in primul email?
Am raspuns in aceeasi zi.
Am scris din prima ca in principiu sunt de acord cu amplasarea cablului.
Asta conteaza destul de mult.
Un dezvoltator ocoleste terenul unui om care refuza, nu al unuia care pune intrebari.
Apoi am cerut sase lucruri.
– Numarul cadastral si numarul de carte funciara ale parcelei afectate.
– Anexa 1, adica schita cu traseul desenat peste parcela.
– Lungimea traseului pe terenul meu, in metri liniari.
– Latimea coridorului permanent si, separat, latimea coridorului de lucru.
– Adancimea la care se ingroapa cablul.
– Datele firmei care figureaza ca beneficiar, denumire, CUI si reprezentant legal.
Nu am pus nici o suma in acel email.
Nu aveam cum, intrucat nu vazusem inca traseul pe harta.
De retinut ca prima cifra spusa ancoreaza toata discutia. De regula in jos.
Ce mi-au raspuns?
Au raspuns in cateva zile, la toate punctele, ceea ce recunosc ca nu ma asteptam.
Traseul avea 149 de metri liniari pe parcela, coridorul permanent 2,5 metri, iar adancimea de pozare 1,5 metri.
Au mai scris ca terenul se reface la starea initiala si ca ramane in circuitul agricol.
Pana aici, corect.
Lucrul pe care nu il stiam este ca exista doua latimi diferite. Asta m-a surprins cel mai tare.
Coridorul de lucru (fasia sapata efectiv cat tin lucrarile, cu excavator si cu pamantul depozitat alaturi) era de circa 10 metri.
149 inmultit cu 2,5 inseamna 373 de metri patrati afectati permanent.
149 inmultit cu 10 inseamna aproape 1.500 de metri patrati rascoliti in anul executiei.
Sunt doua suprafete si doua despagubiri diferite, iar in draft nu aparea nici una.
A doua surpriza a fost firma care semna.
Nu era dezvoltatorul de la care venise emailul, ci o firma de proiect infiintata separat, cu cifra de afaceri zero si cu pierderi de cateva milioane de lei din dezvoltare.
Este ceva obisnuit in energie si nu inseamna ca sunt necinstiti, insa inseamna ca banii vin de la o firma fara venituri proprii.
Prin urmare plata se cere la notar, in ziua semnarii.
Draftul scria 5.400 de metri patrati
Aici s-a stricat toata discutia.
In draft, terenul figura cu 5.400 de metri patrati, iar eu figuram ca proprietar al intregii suprafete.
Actele mele spun altceva.
Eu detin un lot de 400 de metri patrati din acea parcela, intrucat parcela fusese impartita intre mai multi oameni printr-un act de partaj voluntar, inca din 1995.
Celelalte loturi sunt ale altora.
Daca semnam asa cum era, declaram la notar, intr-un act autentic, ca detin 5.400 de metri patrati cand defapt detin doar 400.
Asta nu se face. Iar notarul nu ar fi autentificat oricum actul dupa ce vedea certificatul de mostenitor.
Partea mai putin placuta vine imediat dupa.
Odata corectata suprafata, scad si banii.
Daca lotul meu inseamna 400 din 5.400, adica sub 8% din parcela, atunci si traseul care cade pe el este de vreo 11 metri, nu de 149.
Cam 28 de metri patrati afectati permanent, in loc de 373.
Am scris aici ce sume se platesc in Romania pentru un astfel de coridor.
Terenul nu avea cadastru
Inca ceva ce nu stiusem pana atunci.
Terenul nu are numar cadastral si nu este intabulat, lucru destul de obisnuit la terenurile agricole venite prin mostenire.
Problema este ca ei vor sa isi inscrie dreptul in cartea funciara ca sarcina, iar intr-o carte funciara care nu exista nu se poate inscrie nimic.
Deci intai se face documentatia cadastrala si prima inscriere, si abia dupa aceea se semneaza la notar.
Costa undeva la 1.500-2.500 de lei si dureaza de regula intre una si trei luni.
Am cerut ca aceasta cheltuiala sa fie suportata integral de ei.
De regula au deja o firma de topografie contractata, care masoara toate parcelele de pe traseu intr-un singur lot de lucru, asa ca pentru ei este o linie obisnuita de buget.
Iar eu raman cu terenul masurat si inscris pe numele meu, definitiv.
Un teren intabulat se poate vinde, ipoteca si lasa mostenire fara bataie de cap, in timp ce unul neintabulat se misca foarte greu.
Asta este castigul cel mai sigur din toata povestea si ramane valabil chiar daca intelegerea cade.
Merita spus si ca sistemul ANCPI a fost oprit din iulie 2026, dupa un atac informatic, iar cateva saptamani nu s-a putut depune si nici semna nimic in toata tara.
Deci daca faceti cadastru in perioada asta, intrebati intai la notar sau la OCPI cum stau termenele.
Cum s-a terminat
Le-am raspuns in august cu corectura de suprafata si cu singura intrebare care mai conta, cat din cei 149 de metri cade efectiv pe lotul meu.
Nu am mai primit nici un raspuns pana acum, septembrie 2026.
Mai mult ca sigur nu este vorba de rea vointa.
Un lot de 400 de metri patrati nu prea merita hartiile.
Sau traseul nici nu trece pe el si au vorbit direct cu proprietarii loturilor vecine.
Nu am pierdut nimic, intrucat nu semnasem nimic si nu dadusem nici un act din mana.
Ce am invatat este ca primul lucru de facut cand va cauta cineva pentru asa ceva este sa va uitati in propriile acte.
Inainte de orice discutie despre bani.
Eu credeam ca stiu ce detin acolo. S-a dovedit ca nu stiam.
